luni, 6 august 2012

Coama de cal

Am observat la mai multe atlete o podoabă capilară  impozantă. Nu pare să le deranjeze la alergare. Mă gândesc că această chestie e posibil, de fapt, să ajute în vreun fel la învingerea rezistenţei aerului; le flutură în spate precum coama unui cal de curse. E o problemă de mecanica fluidelor, la care nu mă pricep.

Alergătorii pe distanţe scurte preferă părul scurt. Însă mi se pare că toate mamiferele care aleargă mai multe zeci de kilometri pe zi au un fel de coamă, pe cap şi gât sau pe spate. 

*
Mai deunăzi m-am dus să mă tund; după vreo zece minute şi-a vârât capul pe uşa frizeriei un om al străzii. Avea şi el o coamă bogată şi voia să ştie cât costă un tuns la zero. Zece lei. 
A plecat bodogănind. Poate că, un pic mai târziu, a început din nou să alerge.

3 comentarii:

  1. Sa remarcam si faptul ca gimnastii japonezi nu au nimic in comun cu rasul la subrat.

    RăspundețiȘtergere
  2. La Olimpiadă proba de 110 m garduri a fost câştigată de doi tipi cu coamă, Aries Merritt (aur) şi Jason Richardson (argint).

    Încet, încet, tot mai mulţi atleţi îşi dau seama de avantajele coamei.
    Este o chestie care se obţine foarte simplu, dar cu răbdare, aşteptând să îţi crească părul de pe ceafă. Chiar dacă ai chelie, foarte rar se întâmplă să îţi chelească şi ceafa.

    RăspundețiȘtergere