vineri, 27 februarie 2015

Hai, coșar...

Mărțișoare ceva mai frumoase pe străzi, anul acesta. Multe ”handmade”, lucrate cu gust; însă...
Problema e că nu am găsit niciun coșar frumos. Am căutat. Degeaba. Până la urmă am luat unul care seamănă cu Dracula. Unde sunt coșarii, unde e funinginea de altădată? Poate au curățat-o prea bine și s-au dus și ei.



joi, 26 februarie 2015

Cioara și câinele

Azi dimineață am văzut de aproape o cioară (Corvus frugilegus). Acesta a fost cel mai important lucru din dimineața asta, sau chiar de azi. Eram cu soția mea în drum spre o stație de autobuz.
-E frumoasă pasăre cioara asta, am zis.
-Trebuie să mai ieși prin natură, a răspuns nevastă-mea.
Apoi, ceva mai încolo, a apărut un câine ”comunitar”; un dulău destul de frumos, probabil rudă cu vreun terrier. Avea blana plină de scaieți, ceea ce a înduioșat-o pe nevastă-mea.

În momentele care au urmat i-am explicat nevestei că acel câine e un animal de pradă și, în cazul unei catastrofe naturale sau antropice, oamenii rămași în viață vor fi vânați de către haitele de câini. Majoritatea oamenilor ar fi un fel de butoiașe de carne și grăsime, alergând stângaci pe stradă.

vineri, 13 februarie 2015

Amiază la umbră

Oamenii au o minte stridentă. La asta mă gândesc acum, când beau o cafea înainte de a mă întoarce la lucru. Până și mintea mea țiuie un pic.

duminică, 8 februarie 2015

Poeții și politica

Faptul că mulți scriitori fac o pasiune (?) pentru politică, se interesează, comentează, se exprimă -uneori destul de vehement- în legătură cu ea e una din bizareriile societății.
Cel mai uimit sunt când cei în cauză sunt poeți. Păi, ce are cu prefectura?

După expectanțele mele, poetul trebuie să fie un sălbatic, care trăiește în compania muzelor, nimfelor și stihiilor, nu o maimuță socială. Politica ar putea însă să fie o chestie compensatorie; poate că prea multă poezie strică.

marți, 3 februarie 2015

Tinerețe, haine grele

Aproape toți oamenii răi (=evil, wicked, dacă nu știți româna) par mult mai tineri decât sunt. Nu se hrănesc cu roua dimineții, nu trăiesc în armonie cu Universul și nu se încarcă cu energii cosmice; sunt vampiri adevărați, sug sânge de unde nu poate vaca să dea cu coada.

Majoritatea tinerilor par mai în vârstă decât sunt; dar tinerețea e o vârstă grea în tot regnul animal. Nu văd de ce la oameni ar fi o situație diferită. Tineri amărâți, care își cultivă maturitatea și o minoritate de adulți perfizi, care își cultivă tinerețea; două aspecte triste ale vieții.