Pionieri

”Soarele și pionierii
Și-au dat mâna peste țară...”


Începând din clasa a doua am purtat cu destulă mândrie șnurul galben de comandant de detașament. Prietenul meu bun era comandant de grupă și avea șnur roșu. Eram pionieri; cu așa ceva nu se poate glumi.

Ne străduiam să facem fapte bune, cu care apoi ne împăunam la ședințele de detașament. Am fost cel mai bun pionier al clasei, până într-o zi în care prietenul meu m-a surclasat clar la capitolul ”fapte pionierești”: a salvat viața unui om. Probabil că azi ar fi apărut la unele posturi de știri; dar atunci, din anumite motive, întâmplarea cu foarte puțini martori a fost trecută sub tăcere. Nici în clasă nu știau prea mulți de ea; prietenul meu înțelesese și el că e mai bine să tacă. Însă a avut parte de tot respectul și invidia mea. Salvase un om de la moarte! nici nu-mi puteam imagina o faptă mai măreață. Am tot sperat, o vreme, să am ocazia să fac ceva asemănător; n-am avut acest noroc nici în ziua de azi. Apoi m-am resemnat. Rămâneam comandantul de detașament, iar prietenul meu mă admira. Probabil că mulți șefi care își dau seama că au subalterni mai capabili și mai buni la suflet decât ei trăiesc mici drame. Mă gândeam că sunt predestinat unei vieți lipsite de eroism; aparențele îmi confirmau așteptările. Încă din clasa a patra, cu un șnur albastru adăugat celui galben, participam la ședințe anoste și interminabile pe la casa de cultură. Nu întrevedeam niciun scop, nicio finalitate în toate acestea. Credeam că voi ajunge un fel de director; doar el se ocupă numai cu ședințe și hârtii, iar în fond nu face nimic.
Probabil că așa ar fi arătat viitorul meu; a venit însă Decembrie 89, iar Organizația Pionierilor s-a desființat. Însă nu mi-am dat niciodată demisia din ea. Am avut atunci impresia că voi rămâne un fel de pionier pentru eternitate, fără șanse de a evolua în altceva. Ideea, într-un fel, mi-a plăcut; sunt născut în zodia Racului, predestinat copilăriilor perpetue.

Dincolo de toate neajunsurile și plictiselile, era frumos să fii pionier. Era însuflețire; acesta e cuvântul.
Eram cu toții practicanți -mai mult sau mai puțin fervenți- ai unui cult solar.