Atât de lacomă, uitarea
Înghit ca un ochi
până la
sugrumarea privirii
pentru puţin mulţumesc
pentru mult nu mai zic
nu mai zic
Toate câte văd
şi mâna o-ntind
şi ochiul, în tăcere
spre-acel orice
care-aş putea fi eu,
rana, cel care ţipă, cel
din care pleacă viaţa
şi-n urma lui, sugrumată, privirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu