Marea e albastră; dar, dacă te scufunzi în ea, într-unul din liniștitele brațe ale abisului, începe să devină neagră.
Bolta zilei este albastră; însă, dacă urci pe culmile celor mai înalți munți, în atmosfera rarefiată cerul începe să pară și el negru, chiar sub razele nemijlocite ale Soarelui.
În înalt și în adânc, infinitul e din ce în ce mai negru. E o stare intensă, în care nu te poți odihni, nu poți rămâne. Poate că, dacă am putea trăi și dormi pe fundul mării, nemărginirea ei ar redeveni albastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu