Azi am simțit că adie ceva în vânt. O fi fost răspunsul.
”Răspunsul adie în vânt.”
Sau, la Cărtărescu, ”răspunsu-i suflare în vânt”. Sau, la Păunescu, ”răspunsu-i vânare de vânt”.
Nu am știut niciodată prea bine limba engleză. Și de multe ori trec pe lângă mine răspunsuri ale căror întrebări s-au pierdut demult și mai pot fi doar întrevăzute și închipuite, ca viețile unor oameni uitați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu