Păsări marine

(amintire din Cretacic)

Scophtalmornis - sau pasărea-calcan - trăia în Cretacicul târziu. Spre deosebire de păsările acvatice de azi (pinguini, pescăruşi etc.), era o pasăre integral acvatică; trăia, zbura şi se oua doar în apa mărilor calde, la adâncime mică.
Ouăle păsării-calcan pluteau la suprafaţa mării, fiind clocite de către soarele tropical. Pasărea-calcan stătea pe fundul apei, semiîngropată în nisip, supraveghindu-le atent cu ajutorul ochilor ei telescopici. Avea o vedere foarte bună, putând să distingă de pe fundul mării şi obiecte din atmosferă, de exemplu prădătorii aerieni. Din când în când, ieşea la suprafaţă ca să respire, să rearanjeze ouăle şi să cârâie.
De multe ori, animalele care voiau să îi fure ouăle îi cădeau victimă, pentru că, pe lângă faptul că era o mamă iubitoare şi atentă, era şi ea un carnivor vorace.
Când eclozau, puii de Scophtalmornis semănau cu nişte răţuşte, însă după câteva zile începeau să semene cu un calcan.

(sursa imaginii- wikipedia; imaginea reprezintă nu o pasăre-calcan, ci un calcan)

Laika

Inspirat de postul meu anterior, mi-am adus aminte de căţeluşa Laika - http://ro.wikipedia.org/wiki/Laika

Se numea Laika pentru că era laică, aşa cum se cuvine unui câine sovietic.

("LÁIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu ține de biserică; care este independent față de confesiunile religioase; mirean; lumesc." - cf. NODEX )

De pe ro.wikipedia aflăm că:

"Căţeluşa ce va primi ulterior numele de Laika a fost găsită şi selectată dintre câinii care vagabondau pe străzile Moscovei. Oamenii de ştiinţă sovietici au decis presupunând că animalele provenite din astfel de condiții sunt adaptate şi pot îndura mai bine condiţiile de frig extrem si foamete. Subiectul ales, Laika, era o corcitură femelă în greutate de cinci kg şi în vârstă de aproximativ trei ani" 

Părerile asupra morţii Laikăi sunt împărţite. Opinia mea este că, deşi a fost un câine laic, a murit în urma unui sacrificiu păgân în toată regula. Sovieticii au oferit în acest mod un câine zeilor Cosmosului, pentru ca aceştia să le fie favorabili lor şi omenirii în explorările care vor urma.

Terraformizare

Dacă, dincolo de siguranţa costumului presurizat, un astronaut ar scăpa un fâs pe planeta Marte, din bacteriile astfel proiectate în atmosfera rarefiată s-ar dezvolta noi -şi, probabil, bizare- forme de viaţă. Dar cu ce drept?

Se pare că omenirea se pregăteşte de ceva mai mult decât atât; există planuri de terraformizare a lui Marte. Unii vor să facă din Marte un fel de Pămânţel, să se implice trupeşte în evoluţia fizico-chimică a planetei roşii.
Se spune că vreo 10 mii de pământeni ar putea forma cândva un fel de colonie muncitorească pe Marte. O imensă provocare. Aş pune şi eu câţiva pe lista celor 10000.
Părerea mea e că ar fi mai bine deocamdată să lăsăm planetele în legea lor, acolo se petrec nişte chestii care ne depăşesc. N-ar trebui să lăsăm pe alte planete nici măcar o urmă de pas. Şi ce dacă acolo sunt aparent doar praf şi bolovani? Poate că au şi acestea viaţa lor; sunt şi ele, ca şi noi, o formă a evoluţiei. Ar trebui să le lăsăm destinul în seama propriului lor potenţial.

În orice eventualitate, e bine ca viitorii oameni extratereştri să cunoască totuşi legea nr. 0 a supravieţuirii în spaţiul cosmic: Nicio fiinţă mai inteligentă ca tine nu are dreptul să te mănânce.

Lista neagră a reclamelor

În principiu nu sunt împotriva reclamelor; uneori mă uit la publicitate din simplu interes, ca să casc şi eu ochii la ceva, să zicem.
Mă deranjează însă foarte tare reclamele de pe internet, acelea de tip hop-ţop, care la un moment dat îţi umplu ecranul fără ca tu să fi dorit asta vreodată şi nu mai ştii cum să procedezi ca să le închizi. O să fac o listă cu absolut toate produsele la care se face reclamă în acest mod patibular şi nu o să le cumpăr niciodată, indiferent cât ar fi de bune pentru omenire, în toată viaţa mea, care şi aşa e destul de scurtă.
La cerere, o să trimit doritorilor "lista neagră", scanată (o scriu cu un pix vechi pe hârtie reciclată şi o să o port mereu cu mine la cumpărături).

Farmacii

Nu prea ştiu care e faza cu cardurile de fidelitate. De exemplu, eu am strâns de-a lungul timpului carduri de fidelitate de la vreo 4-5 reţele de farmacii. Nu ştiu dacă nu cumva chestia asta e pedepsită prin lege, ca bigamia. Eu am deja un harem de farmacii (şi nu numai farmacii).
Îmi plac cardurile, sunt lucioase şi colorate; când mi se propune să îmi fac un card din ăsta, dacă e gratis, nu refuz niciodată. Când o să am timp, o să rup cu grijă un card şi o să mă prezint la farmacie să spun că mi s-a rupt din greşeală şi aş dori unul nou. Ar fi super să mi-l lase şi pe cel vechi.

 O altă chestie ciudată la farmacii e că nu am remarcat până acum decât un singur farmacist bărbat, care însă e responsabil mai mult cu chestiile naturiste. În evul mediu toţi farmaciştii erau bărbaţi, probabil că acum femeile se răzbună. Până şi la Muzeul Farmaciei din Sibiu ghizii erau femei.

De ce este cucul lugojean?

Când eram mic mă emoţiona nespus de mult cântecul „Cucule, pasăre sură”:

"Cucule, pasăre sură, cuc, cu-cu, 
Cucule, pasăre sură, cuc, cu-cu, 
Ce tot cânţi la noi pe şură 
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu. 
Ce tot cânţi la noi pe şură 
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu. 


Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete, cuc, cu-cu, 
Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete, cuc, cu-cu, 
Ori ţi-e dor de codrul verde 
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu, 
Ori ţi-e dor de codrul verde 
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu. 


 Nu mi-e foame, nici mi-e sete, cuc, cu-cu, 
Nu mi-e foame, nici mi-e sete, cuc, cu-cu, 
Ci mi-e dor de codrul verde 
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu. 
Ci mi-e dor de codrul verde 
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu." 

Uneori îmi dădeau lacrimile; când realizam cât de dor îi este cucului de codrul verde, mi se făcea dor şi mie. M-aş fi tot dus în codrul verde, pentru totdeauna.

Aveam o singură nelămurire: de ce se spune „cuculeană lugojană”? Era vorba de o cuculeană sau un cuc din oraşul Lugoj?
Oare toţi cucii sunt într-un fel lugojeni? Este Lugojul un fel de centru mondial al cucului, ori o patrie-mamă?

Am fost de mai multe ori în Lugoj. Când se lasă seara, oraşul pare acoperit de aripa uriaşă a unui mare Cuc cosmic.


(sursa imaginilor este wikipedia)

Floare ce sunt

"For oft, when on my couch I lie 
In vacant or in pensive mood, 
They flash upon that inward eye 
Which is the bliss of solitude; 
And then my heart with pleasure fills, 
And dances with the daffodils."

 (de William Wordsworth , născut pe 7 Aprilie 1770 )

 Tocmai am aflat că sunt un daffodil, completând acest mic test de personalitate floristică - http://www.thisgardenisillegal.com/flower-quiz

Asta da narcisism.

Vin Floriile :)