În cartea "Prin taigaua Extremului Orient" a exploratorului rus Vladimir Arseniev există un moment interesant, când Arseniev îl întreabă pe prietenul său, vânătorul gold Dersu Uzala, ce este Soarele.
Răspunsul a venit imediat; ceva de genul: "Parcă tu singur nu ştii? Uite!" Şi Dersu i-a indicat, cu un gest al mâinii, globul solar, care se vedea pe cer.
Fireşte, pe Arseniev îl interesa nu atât Soarele, cât felul în care se vede prin prisma -ori, mai bine zis, din interiorul- unei lumi comunicabile. Cum se vede Soarele prin binoclul tău, pe care mi-l poţi împrumuta.
Iar Dersu i-a arătat Soarele de pe cer, cel la care pur şi simplu te uiţi. Tu şi Soarele; există o prismă, dar undeva în spatele privirii. Soarele pe care îl vezi aşa e incomunicabil; dealtfel, cu orice privire pe care o arunci vezi ceva incomunicabil.
Lentilele pot oferi perspective interesante, dar niciuna din ele nu redă Soarele întreg.
Aş crede că prin lentilele din zilele noastre Soarele nu se mai vede deloc. Asta nu ne prea interesează, pentru că ştim destule lucruri despre Soare cât să nu ne împiedicăm pe calea noastră bătută. Orbii ştiu că pe drum sunt obstacole majore; şi le evită, din amintiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu