M-am trezit cu o oboseală crâncenă, viscerală, pietrificatoare; m-am uitat în oglindă, la lumina becului din baie și mi s-a părut că semăn cu altcineva. Pe moment, nu mi-am dat seama cu cine; apoi, după o scurtă căutare în memorie, l-am găsit: vecinul de deasupra. Seamănă cu un cârtițoi, un animal fremătător și galericol.
Poate că scara blocului meu e bântuită, de sus până la subsol, de duhul unui cârtițoi uriaș, care a trăit în altă epocă geologică. Mi-l imaginez cu aripi de dragon, ridicându-se pe coloana de aerisire și dând noaptea târcoale, greoi, în jurul blocului, amușinând pe la ferestre.
Așa mi-am început ziua. Eram foarte, foarte obosit.
Începi să exiști imitând lucrurile care există. În dimineața asta l-am imitat pe cârtițoi; chiar semănam cu el, în oglindă.
pretty nice blog, following :)
RăspundețiȘtergere