Până acum nu multă vreme, când cineva îmi ura ”Sănătate!”, îl priveam cu mare dubiu; dacă îmi puteam permite familiarități cu respectivul, îl întrebam câteodată: ”Da' ce, așa bolnav par?”. Câțiva s-au supărat. Mă întreb dacă nu cumva salutul respectiv conținea și un fel de blestem ascuns, pentru că acum chiar am nevoie de sănătate.
Între timp m-am obișnuit să răspund la ”Sănătate!” tot cu ”Sănătate!”, nu cu "Las' că-mi trece!”.
Există persoane care mă privesc aproape ca pe un nemernic ori infractor din cauza că sunt bolnav; pentru că nu sunt în armonie cu Universul, nu îmi fac un fel de datorie cosmică ori doresc răul întregii lumi (din egoism, firește). Când îi aud, oricât de bolnav aș fi, îmi vine să mulțumesc Universului pentru cât de privilegiat sunt în raport cu amărâții ăștia. Deși nu Universul e Autorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu