sâmbătă, 27 aprilie 2013

Liliacul nevăzut

În oraș a înflorit liliacul; locuiesc într-un cartier în care aproape fiecare scară de bloc are un asemenea copăcel în față. În vremea asta din an e bine să hoinărești uneori în preajma acestor flori tainice.
E o lume nepământeană plutind vremelnic în ramurile micului arbore, care parcă stă ascuns până atunci; și florile trec, dar își lasă în fiecare meandru al timpului care vine amintirea și nelămurirea.

Într-o dimineață, mai deunăzi, am zărit -preț de o clipă- cel mai ciudat liliac înflorit. E un liliac care nu există; se află în mijlocul unui pâlc de arbori pe lângă care trec aproape în fiecare zi lucrătoare. Niciunul din ei nu e liliac.
E o interesantă iluzie optică și nu sunt singurul căruia i s-a întâmplat. Poate că, în trecerea grăbită pe lângă copaci, se vede dintr-un anumit unghi, printre trunchiuri, imaginea fugară a unui alt liliac, de la o oarecare distanță. Ori poate aveam în minte imaginea unui liliac înflorit văzut o fracțiune de secundă mai devreme și am proiectat-o pe fundal.
N-am stat să caut explicația, mai ales pentru că nu prea mai am timp. Și poate că e doar un liliac din altă lume, care se arată numai în vremea când înflorește liliacul.

3 comentarii:

  1. Aveam impresia ca locuiesti la casa. Daca stau sa ma gandesc bine tu parca esti din alte timpuri, de undeva din 1930 si ai descoperit o modalitate de a scrie aceste texte si a le trimite in viitor. Probabil ai murit in 1964, dar noi acum citim ce scriai tu in urma cu 80-90 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acum aș vrea să stau la casă; nu pentru mine, mai degrabă pentru ai mei.
    Trebuie să fie foarte frumos ca zi de zi să ai doar cerul deasupra și doar pământul dedesubt. Și să ai o curte cu iarbă.

    RăspundețiȘtergere
  3. si hamac. ca intr-un zbor static; sau intr-o plutire. visul si planul meu - sa-mi pun hamac pe balcon :)

    RăspundețiȘtergere