vineri, 7 decembrie 2012

Călătorii

Demult, într-una din vacanţele din liceu, ai mei mi-au pus la dispoziţie o sumă mărişoară de bani. Printre colegi începuseră să fie la modă excursiile în străinătate, iar în acea vacanţă câţiva din ei mergeau cu autocarul prin Europa. La excursia asta se gândiseră şi ai mei; dacă aş fi vrut, mă puteam duce şi eu; dacă nu, treaba mea.
Cântărind bine situaţia, am ales să nu mă duc în excursie, iar din bani mi-am cumpărat mai ales cărţi. Aşa mi-am alcătuit o nesperată bibliotecă din cărţi nou-nouţe, de la "Humanitas", dar şi de la alte edituri. 
În mod sigur, azi aş alege excursia.

Fac parte din acei oameni care învaţă foarte mult dintr-o călătorie, fie ea şi doar până în parc ori prin apartamentul propriu. Toate călătoriile m-au marcat mai mult decât cărţile; au lăsat în mine câte o pădure şi un gol. 

Îmi place şi literatura de călătorie; mai urmăresc şi unele documentare tv, care mă dezamăgesc de obicei printr-un fapt: în orice călătorie, călătorul ar trebui să plece de acasă; ori călătorul acesta contemporan nu pleacă de acasă, ci dintr-un fel de forum public. Nu e o călătorie, ci doar o diversificare.

Vara, când afară şi în casă e prea cald, mă uit uneori la televizor cu geamul deschis. Aştept să vină o muscă şi să se aşeze pe ecran; o urmăresc apoi îndelung.


4 comentarii:

  1. O calatorie este o lectie de viata, dupa cum bine spunea o reclama la Radio Romania Actualitati. Reclama la calatorit prin Romania.

    Mie de la Humanitas imi place colectia Raftul Denisei. Tu cred ca ti-ai luat d'alea mai filozofice. Multi zic ca Raftul Denisei e colectie pentru femei, dar nu e asa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Apropo de călătorit şi România, cred că încă ne lipseşte o perspectivă românească asupra globului pământesc, un univers geografic centrat în România. Prea puţini români călătoresc departe pentru a se întoarce acasă, a povesti şi mai ales a se asculta unul pe celălalt.
      Şi avem totuşi călători vestiţi, de la Neculai Milescu Spătarul la Emil Racoviţă, Mihai Tican ori Teodor Negoiţă.
      Mi-a plăcut mult romanul "Toate pânzele sus", cel în care o corabie românească merge până la capătul pământului în numele prieteniei.



      Sunt de acord cu tine la faza cu Raftul Denisei; dar ar trebui să existe şi o colecţie cu specific masculin, de exemplu "Raftul lui Dolph" (Lundgren).

      Ștergere
  2. bre, daca n-ai facebook sa-ti postez pe wall, postez aici; ca un fel de dedicatie sau gand bun :)

    http://pinterest.com/pin/282671314083207967/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos ! :) Nu ştiu dacă am vreun dinozaur favorit în afară de mine însumi

      Ștergere