marți, 18 decembrie 2012

Sugrumarea privirii

Atât de lacomă, uitarea

Înghit ca un ochi
până la
sugrumarea privirii

pentru puţin mulţumesc
pentru mult nu mai zic
nu mai zic

Toate câte văd
şi mâna o-ntind
şi ochiul, în tăcere
spre-acel orice
care-aş putea fi eu,
rana, cel care ţipă, cel
din care pleacă viaţa
şi-n urma lui, sugrumată, privirea





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu