Evoluția la feminin

Capra sare masa; iada sare casa, dar fără eleganță.

Amiază la umbră

Oamenii au o minte stridentă. La asta mă gândesc acum, când beau o cafea înainte de a mă întoarce la lucru. Până și mintea mea țiuie un pic.

Poeții și politica

Faptul că mulți scriitori fac o pasiune (?) pentru politică, se interesează, comentează, se exprimă -uneori destul de vehement- în legătură cu ea e una din bizareriile societății.
Cel mai uimit sunt când cei în cauză sunt poeți. Păi, ce are cu prefectura?

După expectanțele mele, poetul trebuie să fie un sălbatic, care trăiește în compania muzelor, nimfelor și stihiilor, nu o maimuță socială. Politica ar putea însă să fie o chestie compensatorie; poate că prea multă poezie strică.

Tinerețe, haine grele

Aproape toți oamenii răi (=evil, wicked, dacă nu știți româna) par mult mai tineri decât sunt. Nu se hrănesc cu roua dimineții, nu trăiesc în armonie cu Universul și nu se încarcă cu energii cosmice; sunt vampiri adevărați, sug sânge de unde nu poate vaca să dea cu coada.

Majoritatea tinerilor par mai în vârstă decât sunt; dar tinerețea e o vârstă grea în tot regnul animal. Nu văd de ce la oameni ar fi o situație diferită. Tineri amărâți, care își cultivă maturitatea și o minoritate de adulți perfizi, care își cultivă tinerețea; două aspecte triste ale vieții.

Ghilimele

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă am primit o felicitare în care niște cunoscuți mi-au urat ”Crăciun fericit”, cu ghilimele. Așa a și fost, un ”Crăciun fericit”, cu ghilimelele de rigoare.
Zilele vin și trec, chiar și cele de Crăciun. Problema este că în aceeași felicitare mi s-a urat și ”la mulți ani”, tot cu ghilimele.

Categorii ocupaționale

După experiențele de până acum, pot spune că mă înțeleg -de obicei- destul de bine cu:

ingineri
economiști
preoți
militari și polițiști
agricultori (țărani, ingineri agronomi, fermieri ș.a.)
mineri
vânători și pescari

și destul de prost cu:

secretare
funcționari în administrație
avocați (și alții care dau cu stângul în drept)
profesori
ciobani și crescători de animale
medici
designeri

Din păcate, în comunicare nu prea există progrese. De-a lungul timpului, ea continuă în general să moară, ca neuronii oamenilor.
Există și o iluzie a progresului; apare ceva nou, care de fapt nu e deloc nou. Și ne bucurăm, ca atunci când Mr. Bean își trimitea singur felicitări și le găsea în secunda următoare în cutia poștală.

Monkeying

Oare de ce sunt oamenii atât de dispuși să-și însușească aroganța altcuiva?