Acum mulți ani, într-o amiază din vremea treieratului în satul bunicilor mei, mai mulți oameni ascultau ce le povestea o femeie nebună; nebună cu acte și câteva internări în spitale.
De data asta le spunea cam pe unde se află mai multe țări de pe lumea asta, gesticulând larg în aerul verii; părea foarte familiară cu acele locuri și le arăta direcția ca și când ar fi fost la o aruncătură de băț.
Bulgaria, Serbia și Rusia erau în locurile pe care le știam și eu. Undeva între Serbia și Ungaria, ocupând o mare parte din orizont, se afla ”Ceția”. Câțiva dintre cei care o ascultau auziseră și ei despre Ceția. E o țară mare. Nu știu dacă e vorba de Cehia ori un tărâm mai misterios sau mai anonim, despre care nu se spune nimic la știri și nici nu afli din cărți.
Sunt un om care nu a umblat prea mult prin lume. Despre Ceția tot ceea ce știu am aflat doar atunci. Aș putea însă să încerc să ajung acolo. Ca să știu în ce parte s-o apuc, nu am decât să mă întorc în sat; gestul femeii a rămas atunci întipărit în cerul de vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu