duminică, 18 noiembrie 2012

Zăbavă


Ce rost mai e când, prea-ngrijit,
N-ai timp de stat şi de privit
Şi vreme n-ai, pe sub copaci
Să caţi prelung, ca oi şi vaci.

De treci prin codri să vezi cum
şi-ascunde pârşul nuci în drum.
Să vezi, în miez de zi deschis,
Al nopţii râu, de stele-aprins.

Clipind e frumuseţea-n loc,
Se-nvârt picioarele-i în joc.
Nu-i timp s-aştepţi acel surâs
Pe care ochii ei l-au spus.
Sărman ni-i rostul, irosit
Când vreme nu-i de zăbovit.


William Henry Davies, "Leisure" ; contrar mai vechii afirmaţii că nu am tradus-o niciodată, iată, mai sus, o încercare stângace  )


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu