joi, 9 februarie 2012

Sparții

Nu am prea multă simpatie pentru poporul spartan. În primul rând pentru că erau un popor așa-zis aristocratic, iar eu sunt mai mult cu clasa muncitoare ( ”Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi” etc. ). Așa încât în cele ce urmează o să vorbesc mai mult din amintiri, fără o documentare la zi.

Chestia cea mai interesantă la spartani era forma de proprietate. Practic, un spartan nobil putea deține cam oricât și orice; doar că, la moarte, absolut toată averea lui era confiscată de stat.
Când devenea major, orice tânăr spartan primea un mic capital din partea aceluiași stat.
Mi se pare cea mai corectă viziune despre proprietate. Ce-i al tău e-al tău, cu condiția să exiști. Nu exista noțiunea de moștenire, probabil nici de donație.
Pesemne că spartanii și-au dat seama că nu individul ruinează statul, ci organizațiile. Și familia e tot o organizație, așa încât copiii mici erau luați de la părinții naturali și lăsați să se descurce pe cont propriu în munți, unde domnea doar legea selecției naturale.

În Sparta cel mai nasol o duceau hiloții -țăranii foarte dependenți-, care nu erau tocmai sparți, ci rupţi; rupţi în toate. Pruncii sălbatici ai nobililor le furau din recolte, iar adolescenții îi vânau cu arcurile (un sport favorit al clasei superioare).
Cel mai demoralizant mi se pare faptul că acești hiloți făceau copii care nu puteau ajunge decât tot hiloți. Cred că, dacă m-aș fi născut hilot, prima chestie făcută în adolescență ar fi fost să îmi tai co*iele cu secera, de ziua recoltei. (Așa cum Cronos i le-a tăiat lui Uranus, în mitologia greacă; pe plan spiritual, ar fi fost o mare înfăptuire, pentru că aș fi revelat unitatea mistică Uranus=Cronos, o chestie nerealizată până în prezent.)

E destul de celebru un film despre sparți, numit ”300”. Nu am avut răbdarea de a urmări mai mult de 15 minute acea tâmpenie, deși am văzut destule filme proaste (”Armageddon”, ”Tomb Raider”, ”The Last Legion” și alte câteva) la viața mea.

Spartanii ăștia erau foarte uniți și hotărâți, un alt semn de inferioritate. Oamenii deștepți o iau în direcții diferite, calcă în străchini și dorm în șanțuri.

8 comentarii:

  1. Furtunile darama copaci, nu trestii

    RăspundețiȘtergere
  2. Sparţii ăştia nu erau nici copaci, nici trestii, ci nişte arbuşti foarte spinoşi crescuţi unii în alţii, ca un zid îndărătnic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da' cand i-a rupt, i-a rupt de tot, de pasc acum caprele pe unde se plimbau regii.

      Ștergere
  3. 300 nu e deloc un film rau. Eu l-am vazut la cinema si mi-a placut. E facut dupa benzi desenate, d'aia e in stilul in care e.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce spui, e ceva gen "Take on me", piesa lui A-Ha?

      Ștergere
    2. Cronos i-a taiat venele lui Uranus ca sa para a sinucidere.

      Ștergere
    3. Care vene, vere? Uranus trăieşte şi acum, dar fără co...e. S-ar zice că, în mod compensatoriu, îşi dilată egoul şi de aceea universul e în expansiune.

      Ștergere